Ei bine, o echipă de cercetători britanici s-a oprit asupra
armurii purtate de soldaţii secolului al XV-lea. Aceştia au
utilizat benzile de alergare pentru a vedea câtă energie era
consumată de un soldat care purta o astfel de armură. Oamenii de
ştiinţă au monitorizat o serie de voluntari îmbrăcaţi cu o astfel
de armură medievală în timp ce lucrau pe benzile de alergat. Ei au
demonstrat faptul că subiecţii utilizau o cantitate imensă de
energie. În plus, picioarele acestora suportau o masă mai mare, iar
în final ei ajungeau să sufere de insuficienţă respiratorie.
Efectul provocat de o astfel de greutate i-a determinat
pe cercetători să creadă că armurile medievale au jucat un rol
foarte important în bătălia de la Agincourt.
În faimosul război anglo-francez din 1415, cavalerii din
Hexagon au pierdut în faţa britanicilor, în ciuda faptului că
aceştia din urmă erau depăşiţi numeric. Cercetătorii au declarat
faptul că armurile purtate de soldaţii francezi i-au încetinit atât
de mult în încercarea lor de a traversa terenul noroios care
despărţea cele două fronturi, încât nu au avut nicio şansă în faţa
britanicilor.
„Aceste armuri cântăresc între 30 şi 50 de kilograme, ceea ce
înseamnă o bună parte din greutatea purtătorului”, a declarat
doctorul Graham Askew, îndrumătorul proiectului de la Universitatea
din Leeds.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii le-au cerut subiecţilor
să îmbrace armuri identice cu cele ale englezilor, germanilor şi
italienilor şi să urce pe benzile de alergat. Aceştia au
înregistrat cantitatea de oxigen inhalată şi cea de dioxid de
carbon eliminată de subiecţi pentru a calcula câtă energie a fost
folosită. De asemenea, prin intermediul unor camere video
performante, cercetătorii au putut monitoriza mişcările membrelor
voluntarilor.
„Principala noastră descoperire a fost aceea că pentru a mişca o
astfel de armură este necesară o cantitate imensă de energie”, a
completat Graham Askew. Echipa de cercetători a
concluzionat că o astfel de armură necesită de două ori mai multă
energie din partea celui care o poartă. De asemenea, protecţiile
pentru piept şi spate afectau ritmul respirator. Soldaţii acelor
vremuri erau forţaţi de greutatea celor două protecţii să inspire
scurt şi des în loc să inspire adânc, lucru care conducea la
extenuare.
De asemenea, cercetătorii au analizat performanţele voluntarilor
îmbrăcaţi cu armura, iar mai apoi aceştia au fost rugaţi să poarte
în spate un rucsac cu aceeaşi masă. „Am descoperit prin acest
experiment o mare diferenţă. Este mult mai greu să porţi o armură
decât să ai în spate acceaşi masă. Am fost curioşi să vedem care
este motivul. S-a descoperit faptul că aproximativ 7-8
kilograme din armură se află în zona picioarelor, ceea ce înseamnă
că pentru a te deplasa faci un efort mult mai mare„, a
declarat acelaşi doctor Askew.
Thom Richardson, curator la Muzeul Armurilor Regale din Leeds,
confirmă faptul că se bănuia dintotdeauna că armurile îngreunau
mişcările purtătorului, dar afirmă că n-ar fi purtat nimeni
elemente inutile pe câmpul de bătălie.
Odată cu apariţia armelor de foc, lupta de aproape şi-a pierdut
din importanţă şi acest lucru s-a văzut în evoluţia ulterioară a
armurilor.
Sursa: BBC
News